LA MUSCA E LU MELI - DI CASIMIRO BELLONE

Con l'approssimarsi della festa degli innamorati, mi fa piacere rinnovare la mia dichiarazione d'amore alla ragazzina che poi ho portato all'altare e che ancora mi sopporta. 

 

Mi dissi un vecchiu

quann’era un picciutteddu,

la musca runza sempri ‘ntornu a lu meli,

nun lu capivi ma sempri ci pinsava,

vulia tantu sapiri chi significava.

 

Passaru l’anni e iu mi fici granni,

ma di paroli nun mi putia scurdari,

guardavu ‘ntunnu pi putiri capiri,

du vicchiareddu chi mi vuleva diri?

 

Poi un ghjiornu iu ‘ncuntravi a tia

e d’impruvvisu canciò la vita mia,

circava sempri ra sira a la matina,

na scusa un moru p’aviriti vicina.

 

A notti passiava sutta o to barcuni

e passiannu taliava  u finustruni,

pi mia era unfernu si nun ti viria,

e mi dannava accussì l’anima mia.

 

Finalmente un bellu jiornnu mi parrasti,

sbucciò l’amuri, di mia ti ’nnammurasti

e quannu finalmente mi vasasti

u sapuri du meli ‘nta vucca mi lassasti.

 

Mi ricurdavi allura u vicchiareddu,

capivi chiddu chi mi vuleva diri,

tu si lu meli duci e ‘ncilippatu,

e iu lu muscuni chi runza ‘nnammuratu.

                             Casimiro Bellone

                                  Per gli amici - Ino